Cântul

"Spune-mi pasăre, iubită
De spini rai când eşti rănită,
Şi de lacrimi, istovită
Cum de îţi înalţi cântarea
Ce străbate cerul! Zarea,
Se deschide ca să poarte
Glasul tău tot mai departe
Şi s-ajung-acolo, sus,
Ştergând Faţa lui Isus?                   
Cin te-aude nici nu ştie
C-ai în suflet rana vie,
Că porţi lacrimi şi dureri
Către cereşti primăveri..
Spune-mi pasăre, iubita:
Cum de cânţi când eşti rănită?"

"Cânt! Chiar dacă sunt rănită
Şi de lacrimi istovită..
Dar Acel ce-mi dă putere
În zilele cele grele,
Mă îndeamnă ca să-i cânt
Căci Îl port în al meu, gând!
Şi iubiri.. şi primăveri...
Toate de la El din cer..
Pe El de nu L-aş avea,
Niciodată n-aş cânta!"

"Nu vrei pasăre iubită
Chiar de spini când eşti rănită
Oameni să aplaude,
Glasul să ţi-l laude?"

"Şi la ce mi-ar folosi
Dacă astfel m-ar iubi?
Cu laude ce rămân
Pe pământ şi se fac scrum...
Omul.. pururi schimbător
Ce răneşte-aşa uşor..."
Doar de la Isus aş vrea
Să-mi primesc lauda mea..."

"Însă oamenii cei răi
Au pus spini în ochii tăi...
Au crezut că lăudată
Vrei să fii.. şi-apreciată!"

"O... Ce mult s-au înşelat!
Dar eu, pe toţi i-am iertat...
Şi-mi port dorul spre vecii
Cu El pentru-a mă-ntâlni..
Nu contează spinul, ura..
Sau cuvântul.. sau minciuna..
Toate rămân pe pământ!
Dar eu port azi al meu cânt
Doar spre Cel ce este Sfânt..
El cunoaşte rana mea..
Şi El... poate-a vindeca!"

05.10.2015
Daniela Banita