În grădina îngrijită De-o mămică cam grăbită E-o fetiţă mititică Cu ochi verzi, guriţă mică Şi cum mama îngrijea Căpşunii în floare, ea Fetiţei explica: „Vezi ce albă-i floricica Şi că are cinci petale? Nu vor trece zece zile Şi din floricica mică Va ieşi o căpşunică! Va fi mică şi verzuie, Acră, chiar spre amăruie, Dar de-aştepţi încă cinci zile, Chiar cu mânuţele tale Vei culege o căpşună Dulce, roşie şi bună!” Şi de-atunci fetiţa mică Curioasă, fără frică, Mergea singură-n grădină Să vadă acea căpşună Ce apare dintr-o floare. Acum este o cărare În grădina cu căpşuni Care, chiar sunt tocmai buni De cules şi de mâncat. Fetiţa s-a săturat!