Din bătrâna călimară, Cărăbuşul de cerneală Ieşi din caligrafie Să-şi facă tipografie. Se pudră cu praf de stea, Şi de-ndată se avântă Vrând să spună că-i din lumea Celor care nu cuvântă. Gâsculiţa cea bălaie Îşi croi de dimineaţă Cizmuliţe verzi de paie, Şi plecă grăbită-n piaţă. Soarele dintr-o vitrină Îşi luă umbrelă fină. Moara vru să o umbrească Pâinea să se rumenească.