Dacă-mi intri-n visuri, vino pe-o cărare adâncită-n umbra arborilor-gând ce-au atras din ceruri stropii de iertare și-au crescut în tihnă, liniști ascultând. Arborii aceia se înalță falnic peste amintirea zilelor ce-au vrut să-și transforme zorii în torent năvalnic și să se întoarcă într-un alt trecut. Vei vedea izvoare, vei simți mireasma florilor de Lună-n vis de asfințit care-și poartă-n lumea lumilor fantasma, înșirând, molatic, pași prin infinit. Dacă, pe cărare, e-o lumină verde, urmărește-i cântul ce te va-ndruma către-o amintire care să-ți dezmierde gândul ce te poartă pe cărarea mea. Dincolo de arbori, este o răscruce unde te așteaptă, sub un felinar, dorul dintr-o lume care poate-aduce bucuria-n ochii gândului hoinar.