Cărarea nopții La-nceputul nopţii albe, printre frunzele-adormite, ultima ce-aluneca să dispară jos în vale, sub o lupă de destin, pe cărări nedefinite, era umbra grea de somn, din coroanele ovale. Lunecarea se-nfășoară pe un fir subţire-verde, ce-n risipă amăgeşte negrului transfigurarea, prelungire ce în noapte, sub secunde lin se pierde, umbra-n atmosferă curge, definind nopţii cărarea. Din imagini conturate, luna cu a nopții vrajă, amăgeşte-n jos pădurea, pomii parcă-s uriaşi, unde pe cărarea nopţii, neclintiți ei stau de strajă, însoțind destinul umbrei, în somnul frunzelor rămași!
sâmbătă, 31 mai 2025