CASĂ DE TRECĂTORI Casa fără suflete în ea e mai greu mormânt. În aer cu sclipiri de ace sarcofag nu e, doar în mare nisip de ani și de cruci împrăștiat în etajele apei,cu flori topite. Trecătorul a pornit din streașina vârstei, devenit plecatul din vârful aplecat spre rădăcina șubrezită de imaginile unui copil ce ghicește și tace într-o gigantică scoică cu oameni în valuri. De ce ocolești,trecătorule,plecatule din icoanele scurse pe pereți de plânsul unei bunici ce caută ziua prin lada de zestre- copac rămas în fluturarea unui apus prin care se strecoară zumzet de albine. Casa fără suflete,casă de trecători cu umbre îmbrăţişate.