În ogradă – două case, Una veche, alta nouă. Prin tavanul casei vechi Stropii trec atunci când plouă… Ca o bătrânică-n cârje E căsuţa mea cea veche… Când eram micuţi de-o şchioapă Nu avea în sat pereche. Mâna mamei, mână blândă O gătea ca pe-o mireasă. Casă veche… părăsită. Mohorâtă… tristă casă. Cât de mult aş vrea să pot, Din meleagul cel străin. Într-o zi să mă întorc, Pragului să mă închin. Să mă-nchin cu pietate Fiecărui colţ de casă. Casă veche, îţi promit, Tu vei fi din nou mireasă… O visez mereu pe mama Porăind ca o furnică Lângă vatra casei vechi, Gârbovită, mică, mică, Tot mai mică şi mai tristă, Ascunzând dureri şi gânduri. Printre lacrimi, amintiri Se adună şiruri, rânduri… Ca o pasăre tăcută, Cu aripa frântă-n două, S-a topit măicuţa-n stele… Am zidit o casă nouă. Am zidit o altă casă Să nu aibă-n sat pereche, Am uitat că plânge-n hohot Sufletul din casa veche. Iar acum când sunt departe Nu mi-e dor de noua casă… Casă veche, îţi promit, Tu vei fi din nou mireasă.
sâmbătă, 19 aprilie 2025