Castelul din vis Intr-un repetat vis priveam boltile cu trandafiri, Prin verde-tanarul desis paseam desculta-n amintiri. Prinsa-n blanda fantezie, ochii calzi am ridicat, Si-am zarit minunatie de castel neinfricat. Si in blanda reverie, spre castel am alergat, Cu o mare bucurie, porti inchise am-descuiat. Am pastruns ´naltul castel, si-am stiu ca este-al meu! Si-am primit un vechi indemn, sa urc pe scarile de lemn. Am urcat si am revazut timpul lung ce-am petrecut In turnurile din castel ce-n vis m-a cheamat la el. Ma revedeam alergand pe culoare nesfarsite Si-n drum spre salile de recuzita, priveam statuile neobosite Copil fiind, cutreieram in solitudine Iar servitorul meu plin de solicitudine Ma urmarea statornic si mereu el ma veghea. Fugeam de el, caci multe-aveam de-aflat Din odaile castelului neinfricat Aveam atat de multe bogatii, toate pentru mine Avem pana si mistery rooms, toate menite sa ma illumine. In subteran avem un loc preferat, era-ntuneric si vesnic înserat O platforma miscatoare, ce avea motoare ca de vapoare Scoatea un zgomot infernal cand paseam pe el, si se rotea. Avem tobogane in forma de spirala tub, ce ma duceau catre saloanele de sub. Era atat de liniste-n castel, ca-ntr-un sinistru orasel Ma simteam neinfricata, chiar de eram doar o fată. Pe secrete scari pasind, si indicii urmarind, Am patruns in camerele de armura, si-un fior ma petrecura Si-am simtit cum am zburat pe aripile de-altadat’ Ale pasarii maiestre ce pluteste printre astre. Caci acel loc imi apartine, si-o parte din mine detine. Copil fiind, prin gradinile regale alergam, iar pe slujitor il alungam Singura voiam sa fiu, sa pot sa cant, sa pot sa scriu Sa cercetez, sa prind, si castelul sa-l deprind. Intr-un tarziu am revenit din visul meu cel nelipsit Si-apoi ochii am deschis, si-am disparut din paradis… Daniela Zaharia 27 iulie 2015
sâmbătă, 31 mai 2025