Păduri veștejite și ape-înnegrite Copaci negri și râuri de sânge Cărări neumblate ce-s reci și pustii Duhoarea mortii năpădește vâzduhul Tot peisajul e frumos și gri Cadavre-s așternute precum un covor Eu calc peste ele fără a-mi păsa Asta de-acum va fi eternitatea mea Stixul curge roșu și încet la vale Și Caron veghează din neagra sa barcă Țipete-ascuțite de jale și groază Oameni chinuiți cerșind după milă Muzica dulce de pe-acest tărâm Eu n-aud nimic , ci doar privesc Nu-mi pare rău, ba chiar zâmbesc Poate-s nebun, nu prea îmi păsa Căci doar aici mă simt acasă Caut un loc, un castel mort Unde Cel Negru viețuiește Un castel vechi, mai vechi ca timpul Împodobit cu măruntaie,cu oseminte și cu jale Iar acest loc îmi va fi casă Și-aici voi sta de-acum etern
sâmbătă, 31 mai 2025