Cât aş vrea, când plouă des şi mult, Să pot oamenilor să le ascult Gândurile şi să văd în suflet Iar apoi cu trăsnete şi vuiet Ploaia să îi spele de păcate, Să le ducă, hăt, cât mai departe! Să văd picături ce-au fost curate Că sunt de păcate încărcate Şi că duc cu ele în pământ Tot ce-i rău în faptă şi-n cuvânt Şi că lasă oamenii curaţi, Că de-acum vor fi cu toţii fraţi. Cât aş vrea să văd în ei lumină… După ploaie, soarele-o să vină Şi atunci iubirea pe pământ Va lega în suflet legământ: Pacea, împăcarea, fericirea Să le fie omului menirea!
sâmbătă, 31 mai 2025