Cât de mult mi-aş dori să mor să fiu dat uitării să n-am mormânt şi nici coşciug din lemne şi nici pământ pentru oasele mele mă arăt spre cer - eu tremurând odraslelor mele ce mi-au răstignit fiinţa şi din hăurile infernale ale universului şi din disperările ancestrale ale muritorilor ridic spre eter coloana eternelor mele temeri strigându-mi moartea să vină pe buzele mele fără neştiinţa că ea-i acolo purtând în urmă amarul gândurilor mele să mă ia pe-un val purtat de iluzii feerice în nefiinţă ca apoi să mă contopesc cu însăşi Uitarea
sâmbătă, 31 mai 2025