Cât mă săruţi

Cât mă săruţi, nu-mi spune-adio
Sărutul dăruie-l întreg
Căci de era ceva ce astăzi
Eu trebuia să înţeleg
Am înţeles de ieri, din ochii
Ce nu mă mai priveau arzând,
Din chipul tău ce altă dată
Îmi răsărea-n priviri râzând.
Am înţeles din tot şi toate
Că a fost vis şi-i risipit
Ca orice vis ce se destramă
În geana unui răsărit.
Şi în zadar aş vrea din cioburi
De patimi oarbe să-nfirip
La loc o dragoste eternă
Cum o credeam, că din nisip
Mai grabnic aş clădi palate
Ce să înfunte val cu val....
Noi, veseli am vâslit alături
Dar nu mergea spre-acelaşi mal.
De aceea, te implor, iubito
Nu-ţi mai ascunde ochii când
Încerci să-mi spui ce ştiu prea bine,
Ci doar sărută-mă tăcând...
Cât mă săruţi, nu-mi spune-adio
Sărutul dăruie-l întreg;
Aşa, îmi e mai blând să sufăr
Ce-atât de bine înţeleg,
De parcă în acest din urmă
Sărut pe care mi l-ai dat
Se contopeşte chintesenţa
Iubirii ce a sucombat!