Cât mai iubești

De vrei să pleci, te rog să-mi dăruiești,  
din timpul ce iubirea o măsoră,  
prin clipele ce trec, călătorești,  
în ziua-n care toate or să doară.  

Eu te respir în fiecare gând,  
suspinele mă-ntorc ades` la tine,  
cum stau și număr zilele la rând,  
doar amintirea simt că-mi aparține.  

Dar soarta nu te lasă să alegi,  
frumosul trece ca și-un tren prin gară  
și-n ziua-n care toate le-nțelegi,  
vei ști că fericirea e fugară.  

Cât mai iubești, te pierzi în amintiri  
și nostalgia-n tine se coboară,  
purtând discret o lacrimă-n priviri,  
cu dragostea ce sufletul măsoară.