Cât te-am iubit, nu o să știi vreodată, Erai ca aerul pe care-l respiram Ca plaja pentru marea-nvolburată Sau frunzele pentru-nverzitul ram. Cât te-am iubit, nu poate să îți spună Nici teiul lângă care te-așteptam Nici strălucirea razelor de lună Sub care eu la tine doar visam. Cât te-am iubit aproape c-am uitat, A fost demult, cândva în tinerețe Iar azi te-am întâlnit și-am ezitat, Să mă apropii și să-ți dau binețe. Cât te-am iubit - e prea târziu acum, Chiar dacă-ai vrea și tu să mă iubești Ar fi precum un biet poem postum Citit doar dacă tu binevoiești. Cât te-am iubit!