Cu dinții strânși între vecii, Orice cuvânt e o încredere Pe linia frântă între cer și mine - Vorbindu-ți, trebuie să fii. Acolo-n munți, unde și brazii Se prostern, jnepeni, pe pământ, Și norii se preling pe piatră, Bate-n vârtejuri un cuvânt. Cu siguranță că al tău e Tiranul sunet și afund, Vacarmul sângelui mi-l pierde, Dar brazii, norii îl aud. Iubitul meu pe care nimeni Nu l-a văzut decât în somn, Tată cuvintelor din mine Și peste nerostire domn, Nesigur fiu Născut din ruga Pe care ți-o înalț, Am obosit de-atâta cânt, De-atâtea gânduri fără șir, De-atâtea vorbe îngerești. Ești fără milă, Nu te văd, n-aud - Cât timp vorbesc cu tine, Ești.
sâmbătă, 19 aprilie 2025