Am realizat cum este să te-ntâlnești c-o umbră, să o săruți, s-o ții de mână, s-o-mbrățișezi… eventual, s-o iei așa… cu totul pe-arătură, atât timp cât în vrăjile-acesteia te-ncrezi. Umbrele, am realizat că-s vesele sau triste, că-s aspre ori, din contra, foarte delicate, că sunt lașe-ori curajoase, simpluțe-ori complicate, verticale ori dureros de înclinate… Am realizat că nu e cu totul imposibil, orice ai fi, să ți se potriveasc-o umbră, chiar umbră-ntâmplător de-ai fi nu este improbabil să te-asortezi cu cine știe care umbră. Am realizat amarnic cum o umbră-ntr-o clipă este-n stare a trânti cu tine de pământ și fără de a se simți vreo secundă în culpă să-ți transforme mai toate iluziile-n vânt. Ce încă n-am realizat e când am realizat că ajută, poate, să nu-ți pui bază-n umbre, dar la câte-ai de la ele cu-adevărat de-nvățat, parcă-i păcat să le suprimi cu "lumini" sumbre…