Câte inimi

câte inimi închise în cercuri perfecte
din miezul lemnos
pulsează în trunchiuri abstracte
ne-au invadat atâtea frunze
ne-am scufundat privirile în verde
și am uitat să mai culegem furnici
când fluturi transparenți ne măsoară orele 
bătând din aripile mici 
iar pașii noștri străbat aerul drept
în timp ce din inimile închise în cercuri
prin coaja plesnită supurează cuvântul 
aștept

adina v.

18.03.2019