Astăzi tata m-a-nvăţat, Cât e el de ocupat, Să lecit o poezică Ce-o stiam în glupa mică, Si foalte usol l-am luat Fiind tale concentlat: -Tle’ să zic o poezea Si-am uitat-o că e glea, Vlea doamna educatoale S-o zic mâine la selbale Si te log, tată, pe tine Să mă-nveţi s-o zic mai bine, -M-ai prins pe picior greşit, Meciul încă nu-i sfârşit, Ochi nu sunt, doar o ureche, Zii, că sunt lovit de streche, Dacă pierdem, am să mor, Sparg înc-un televizor… -Căţelus cu pălu’ cleţ Fulă laţa din coteţ… -Măi Gigele, stai aşa ! Tre’ s-o mai lucrăm cumva, “Fură”, sună cam nasol, Nu-i civilizat, parol, A luat-o,-aşa pe blat…. Mamăăă…ce a apărat ! -Căţelus cu pălu’ cleţ Ia lăţusca din coteţ… -Dar nu te grăbi prea tare Să nu faci discriminare, Nu e raţă, e răţoi, Şi nu-i d-ăla prea de soi, E-unu’ fraier, mititel… Trage băăă, nu fi tembel ! -Căţelus cu pălu’ cleţ Ia lăţoiul din coteţ….. -Şi-acum…părul creţ al lui Dă impresia că-i şui, Zi-i că-i…ondulat măcar, Chelios…e prea barbar, Şi “coteţ” e demodat, Hai să-i zicem…din palat! -Cuţu’ cu păl ondulat, Ia lăţoiul din palat, El se giulă că… -Stop !”se giulă”…i-arhaism, Bagă un neologism! “El promite”, sau…mai vag, Ah…ce dribling în zid-zag! Căci “se giulă”, cu respect, E politic…incorect… -Cuţu cu păl ondulat Ia lăţoiul din palat, El plomite că nu fu…. -Stai, stai, stai aşa niţel Să nu-ţi iasă-un porumbel! Fără “fu”….’le mama lor, Ne caftesc din nou la scor! Zii, că eşti băiat cuminte, “El promite…şi nu minte!” -Cuţu cu păl ondulat Ia lăţoiul din palat, El plomite si nu minte… -El promite şi nu minte ?... -El plomite si nu minte… -El promite şi nu minte ?... …că va fi ial plesedinteee! -Hai că m-ai înebunit! Iarăşi văd că ai zbârcit, Nu poţi zice-o poezică De o strofă mititică?! Ţi-o spun eu numai o dat’… …ne-au bătut de ne-au uscat!... Căţeluş cu părul creţ, Fură raţa din coteţ, El se jură că nu fură, Dar l-am prins cu raţa-n gură! Te complici, şi pentru ce?! Vezi cât de uşoară e?.... …poate data viitoare Câştigăm în deplasare…. Valeriu Cercel