Câteodată

- Am câteodată-un sentiment ciudat
Când simt c-ai dispărut, iubita mea,
Prin anotimpul ăsta încurcat
În care primăvara nu mai vrea

Nici să zâmbească, nici  măcar să stea.
Și cred că doar o clipă-n visul meu
Te-ai rătăcit și vrei să pleci cu ea,
Dar vreau să-ți spun că-n urma ta un hău

Rămâne, veșnic, nu altcineva.
Am uneori un sentiment plăcut
Când simt că ai să fii mereu a mea;
Atunci mă liniștesc și te ascult.

- Simt, câteodată, că-ţi lipsesc acut,
Iubirea-i anotimpul inocent
Și-ncepe-n roua primului sărut
Apoi devine foc incadescent.

Nu pot să-ţi vindec temeri, nicidecum...
Şi eu mă tem, dar dacă îmi zâmbeşti
Nu mă-ndoiesc că am ales un drum
Care mă duce, lin, spre porţi cereşti.

Eu sunt a ta, la mine să ajungi
Ţi-am presărat în cale praf de stele,
În nopţi de iarnă îngheţate, lungi,
Când te purtam în gândurile mele.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Din volumul Ești poezia sufletului meu  -
Editura Rovimed Publishers Bacău - 2014