Nu mai e mult și voi putea S-ajung și eu acasă, Călăuzit de acea stea Ce drumul nu și-l lasă. Tot ce a fost nici nu mai știi Pamântul de-l va duce, Grădinile-așteptând pustii Ca vântul să le-apuce. Pe-aici nu s-a schimbat nimic, Tu cred că știi mai bine Și totul pare mult mai mic Acum când noaptea vine. Iar lumea a căzut în timp De la o vreme-ncoace, Nemaiaflând un anotimp Ce liniștea o coace. A fost și trudă și război Și toate cele șapte, Esența noastră însă noi Ne-o arătăm prin fapte. Apoi vei face cum vei vrea Nu am să dau eu sfaturi, Căci totuși viața este grea Când nu privești de-alături. Mai multe nu mai scriu acum, Că ora e târzie Și-n zori eu voi porni la drum, Văzând ce-o să mai fie.
sâmbătă, 31 mai 2025