Catrenele orașului meu Am auzit aseară clopote bătând și m-am întrebat, ce se petrece oare? o fi vreun om care-a plecat curând și clopote-l conduc pe ultima-i cărare? ... Aseară-am udat ardeii-n grădină, pământu-i uscat, e nevoie de ploaie pe boltă nu-s nori, bolta-i senină și căldura se lasă, greoaie! ..... Într-o seară am fost în parc la fântână, se auzea ora cum bate în turn, lumina fântânii-n spectacol nocturn parcă umple de viață urbea bătrână! .... Sunt muncitori la turnul cu ceas, să-l refacă precum altădată, că timpul în turn tot face popas cu orele lui din clopot să bată! ..... În centru veghează călare Mihai, cu sceptrul puterii-ntr-o mână, o, dacă-ar prinde vreodată iar grai, ar purta negreșit coroana română! .... Cu tine-mi amintesc uneori și acum, pe Șipotului, când ieșeam la plimbare și simțeam al primăverii parfum, privind bucuroși salcâmii în floare! ... Se mai aud uneori alaiuri de miri ce se duc să primească cununiile sfinte, trec zgomotos printre bătrâne clădiri și în orașul frumos, viața merge-nainte!