Cocârjată la răscrucea dintre lacrimi şi durere Gându-ncepe-a mă seduce picurând stropii de miere Peste rana cea deschisă a visării de femeie Şi-n tăciunii supărării scormonesc după o cheie Ce o prind cu deget verde de lăstar firav de vie Să deschid poarta tăcerii şi să zbor din colivie, Să ating în vraja sfântă pragul cerului senin Ca trupeasca mea făptură din azur s-adune mir Şi-mbătată de lumină, contopită cu înaltul, Cheia magică-a visării să o dăruiesc la altul! 15.04.2016