Căutare... Simt cum mă apasă cerul Încercând să-ţi dau un nume, Nu ţi-am deslușit misterul Un parfum ce-i fără...urme... Mi te-arăţi așa cum visul Nu îl vezi, dar simţi cum este, Și-acum îi trăiesc cuprinsul Doar în somn sau în poveste... Mă mișc greu, parcă-s în chingi, Din nori plouă, tu mă ningi... Sunt în labirint cu pasul Parcă de-o eternitate, Timpul vinde timp cu ceasul Minutele sunt nemișcate... Tu dispari pe după ziduri Te ascunzi după secunde, Cum să fac, în gând am riduri Să te caut?...nu știu unde... Goale-s braţele-amândouă, Norii ning, iar tu mă plouă... Opresc vânt și-l cert, nu-l las Să își facă drum prin fire, Știu, e-o veste fără glas Dar de tine n-are știre... Și-l trimit să zboare-n cruce Mângâindu-i eu suflarea, Să te caute-n răscruce Poate ţi-ar găsi culoarea... Simt deșert, lipsit de apă, Sunt secat, iar tu m-adapă... Întreb umbra unui nor Dacă te-a ascuns de soare, Dacă ţi-a spus că mi-e dor Ori de te-a udat cu-o boare, A plecat...s-a-nvolburat... A furtună rascolindă M-a lăsat pe spate, lat, Să-i fiu cerului oglindă... Nu mi-a spus nimic, tăcere... Eu sunt dat, dar tu mă cere... Mă întind nisip la mare Cercetând stropii din valuri, Și întreb în lung de zare Dacă te-au văzut pe maluri... Sau poate te-ar ţine strâns Să fii cântec de sirenă, În adânc te caut plâns, Ţi-ai făcut din spumă trenă... Gându-mi se scufundă-n apă, Eu mă-nec, iar tu mă scapă... Întreb notele din cântec Sunetul ce umflă vele, De ţi-au încropit descântec Să te-acopere de rele... Dar nici ele, întristate, Ca ecou al unor lacrimi, Nu-ţi trimit sonet în șoapte Nu-ţi alungă din ochi patimi... Orga serilor mă-ncântă... Eu ascult, iar tu îmi cântă... Aștept nopţile să-mi spună, Întreb liniștea din ele, De mi te-a văzut pe Lună Ori te oglindești în stele... Întreb inima viorii De ești pană de arcuș, Sau de ești mirosul florii Sufletu-mi ţi-este culcuș... Căutându-te prin cer Ca plutind pe ritm de flaut, Te-aș găsi căci tot mai sper, Dar până atunci, te caut... Marian Puscasiu Februarie 2015