Cândva, uitasem ce înseamnă să ai pe umeri stele, cer, să fii un zbor care plutește spre orizontul prizonier în cartea unde dorm în pagini culori ce parcă nu au loc în lumea rece de afară unde a fi e doar un joc sporadic, trecător, și-n care un neștiut regizor scrie un rezumat al vieții scurte, o mult prea scurtă poezie. 8.02.2015