Căutări de toamnă

E-o zi mohorâtă de toamnă,
cu frunze ce cad în tăcere,
iar ploaia și frigul te-ndeamnă
să vezi doar a vieții durere.

E tristă o zi-ntunecată
a toamnei ce-apasă pe vreme;
sub cerul ce plâns îi arată,
pământul se-ncruntă și geme.

Prin aer plutește-o chemare
trezind amintiri cenzurate
prin colțuri ascunse-n sertare
la care doar mintea răzbate.

Le vezi și te bucuri o clipă
de cerul senin, de plăcere,
de zile cu râs în risipă,
de-a brizei, pe țărm, adiere.

Mai cauți, și-un zâmbet răsare:
găsești, prin sertare trăirea
din zile de vară, la mare.
Frumoasă-i, în toamnă-amintirea!