Căzători

Scoală-te, iubito! Scoală şi iubirea,
Despărţirii preda-vom noi averea,
Cum juruinţelor, tăcerea.

Eşti mare. Să nu te sperie durerea,
Și noi, și noi, o, savurat-am fericirea,
Lăsând o dată omenirea!

Căzători, pământul ne-a irosi,
Fi-vom singuri iarăşi.
În fuga de moarte-om obosi,
Și zeii toți ne-or oropsi.

Căzători, lumina s-a ascunde,
Fi-vom temători din nou.
Desfrâul ne-a-nfrunta oriunde,
Cu ororile-i muginde.

Vino dar, cu visul ce ni l-am purtat,
Sudoare-a-ndulci relicva plânsului sărat,
Rupţi într-o femeie ş-un bărbat.