plutesc din corole de soare șoptit cu-adiere de vânt ce nalt și frumos e văzduhul pământul ce mic și plăpând... sămânța mi-o port ca un faun pe-albastre poteci printre nori străfulger vârtejuri de aer s-ascund transparente comori îmi legăn pe frunze vibrânde nervura adusă de zbor și gândul mi-aștern peste pietre umil transcendent și ușor sfârșirea mi-o caut în iarbă găsind printre luturi un loc ce-adânc și obscur e oceanul ce albă-mi sămânța de plop...