Ce alegi, suflet pierdut? Să te scufunzi tot mai mult Să îți arunci lumina în abisul neștiut Sau să dai din mâini disperat Să ieși din negura ce singur ți-ai creat? "Aș vrea să mă las capturat, De viață mi s-a cam luat. Întunericul e mai plăcut, Uitarea e-un călău tacut. Când printre alte vieti m-am plimbat, Clinchet drag de clopoței m-a înduioșat Dar acum e doar bătaia clopotului pustiu Tras de al meu singur dor, fără de grai viu." Ce-i cu tine? Oare ai înnebunit? De ce te simți răstignit? Când s-atâtea minuni în jurul tău, Oare ți-a pătruns în esență vreun rău? Ai face bine să te mai gandesti Și alegerea greșită s-o ocolești Să nu te prind că faci vreun salt Și stai, că discuția nu am încheiat! "Spune ce aș mai avea de pierdut, În afara de câțiva ani pe acest corp de lut? Cunoașterea nu-mi e nicicând de ajuns, Iar în iluzia sentimentelor am tot pătruns!" Mă pierzi pe mine, a ta conștiință... Fără de tine, eu nu aș fi luat ființă. Hai, luptă și nu mă lăsa! Găsim împreună harta.