Ce furnică !

Ce furnică este aceasta,
Care își zidește casa !
Nu-nțeleg, e atât de mică!
Și e harnică, nu strigă,
Nu se vaită, doar muncește,
Ziua întreagă se spetește.
Nu se plănge, doar trăiește!
Ce furnică este aceasta,
Care își iubește viața!
Ce furnică este aceasta
Care îți întinde masa,
Din puținul ei cu drag
Îți întinde și în prag
Îți mai dă o bucățică,
Să ai pentru drum să ajungă.
Ce furnică este aceasta,
Nu se plînge dacă viața
O trăiește doar o clipă
Și cand talpa ta-i strivește
Trupul, ea nici nu clipește.
Nu blesteamă, nu rănește !
Cât e  viața, o trăiește,
Răde, cântă și clădește,
Face din clipă poveste,
Și ce om și ce furnică !
Tu ești mare, ea e mică,
Câtă  viață în furnică  !