Nu ai putea să-mi fii vreodată pământul scurs de pe lopată ce ne desparte ca un sept bătaia câinilor din piept Cum n-ai putea să poți să fii acea ce suflă-n păpadii să mă împrăştie în zări pe gândurile-ți stând călari Şi n-ai să cum să fii să poți să mă afunzi sau să mă scoți din mine-n inima-ți de os să-ți curg prin vene argilos Şi n-ai să fii să poți să cum să mă ridici precum un fum din bradul verde de coşciug arzând în ochii-ți ca un rug Să poți să fii să cum să n-ai să stăm aici sau nu, să hai, să-mi spui că nu-s, să-mi spui să fiu sub sânu-ți să mă-ngrop de viu.
sâmbătă, 31 mai 2025