mă desfac, împleticit, din mrejele tale și în mrejele tale fericit nimeresc din fața mării mă retrag încet pas cu pas dar o mare-n furtună mi-e sufletul acum cât de greu m-am desprins de iluzii și vise ca să plâng, apoi, răvășit, ades toamna și-n orice întâlnire speranțele cântau cu acorduri moi și triste de despărțire o dezordine clară mă împinge mereu să veghez până la capătul haosului întreg iar din molozul acesta curat de zbateri aleg întotdeauna o groapă cu noroi zdrobit și descompus de viața aceasta a mea în viața mea caut cu scârbă un adăpost să fug, să scap de amânări, de așteptare, de urât vreau, dar peste amânări nimeresc mă desfac, fericit, din mrejele tale și în mrejele tale împleticit nimeresc
sâmbătă, 19 aprilie 2025