Ce ușor pierit-a lumea noastră!

Ce ușor pierit-a lumea noastră!
...
Ce ușor pierit-a lumea noastră,
Cu ciobul ei de lună, cu noaptea ei albastră,
Lumea noastră, ce repede-a murit,
Și cât vom mai trăi, avem de pătimit!
...
Vom trăi de-acum, în două lumi străine,
O lume pentru mine o alta pentru tine! 
S-a dus din noi ce-a fost, tot ce-a fost zidit,
Lumea noastră bună, ce repede-a pierit!
...
Tu ai plecat deja, în mine ai apus,
În  lumea ta mai bună, dar de noi străină,
Ce repede-ai plecat, cât de total te-ai dus
Și-n mine am rămas doar eu, fără lumină!

Iar de-ai veni-napoi, mă vei găsi mai rău,
Rămas singur în beznă, un om ce stă la pândă,
Rănit cumplit în suflet de-un gând pripit al tău,
Ce vrea-n sigurătate, de tine se-ascundă!