CE-A DEVENIT DE-ACUM IUBIREA

Un strigăt mut,o umbră pală,
A devenit de-acum iubirea,
Un simplu vânt,ce în rafală,
Sădește-n suflet amăgirea.

Îți cauți pentru-o viață jumătatea,
Sau poate-acel „suflet-pereche”,
În sine-ntrebi:unde ți-e „partea”?
Unde e fata,din povestea veche?

Buimac o cauți printre amintiri,
Mai vrei cu dânsa doar o clipă,
De dragoste,de dor și întâlniri,
Da-n urma ei e doar risipă!

Ce-a devenit de-acum iubirea?
Un ireal,un imposibil de atins,
Căci căutăm în salbe fericirea,
Și ce conta cândva – s-a stins!