CEA DIN UMBRĂ Cu stol de chipuri cea din umbră așteaptă speră descântă vrăjește visează privește-n fântâni sorți în amiază, cerne clipe, spune povești nesfârșite o mie și una... se întreabă în gând: „Unde ninsori prin mine sunt cei ce-n oglinzi se ascund?” Nici măcar o urmă adiere ecou miros... doar vagi amintiri prin tine fior pătrund arar; cuvinte să-l nască nu sunt, uitării răsare din tot mai adânc izvorul din care venim singuri neștiutori rătăcitori pe-o margine de lume a fiecăruia și a nimănui în tiparele celei din umbră 9 oct. 2019 Raul Constantinescu