Ce-ai tu cu a noastră limbă?!

Ce-ai tu cu a noastră limbă?! 

Ce-ai tu cu a noastră limbă
N-o să aflu cred, vreodată, 
Că la cât e de minunată, 
Pentru tine, nu se schimbă! 

A, pentru tine, poate-i grea, 
Greu de scris și de vorbit, 
Iar de-o știi, dar știi greșit, 
Pleacă tu, rămână ea! 

Dacă nu știi să vorbești
Limba noastră românească, 
N-o poci cu păsărească, 
Cine ești tu s-o stâlcești? 

Las-o-așa, că-așa ți-e dată
De străbuni, din mamă-n mamă, 
Că nu găsești alta de-o seamă
Mai dulce și mai bogată! 

Învață bine românește, 
De-aici ești, aici trăiești, 
De aici ți-e rădăcina, 
Te definește cum vorbești
Și tu, vei afla lumina
Doar în cuvinte românești! 

Zi-mi în limba altui neam
Cum se spune creangă, ram, 
Sau dă-mi o rimă la fior
În limba altui popor, 
Alta decât cuvântul dor! 

Iar dacă au cuvânt la moină, 
Le fie lor atunci de bine, 
Dar, găsește pentru mine
Vreun cuvânt să-nsemne doină! 

Îți spun eu, nu se găsesc
În alte limbi, multe cuvinte
Ca-n limba noastră cea cuminte, 
În graiul nostru românesc! 

De-aceea-ți cer cu vorbă bună, 
Cu politețe, cu răbdare, 
Nu mai stâlci limba română
Că tu mori, dar ea nu moare!