Ce-am fost cândva...

- Eu nu mai sunt ce-am fost cândva
Când rătăceam printre cuvinte
Și nu știam cum pot salva
Fantoma mea dintre morminte.

Am vrut să mor. N-aveam un rost.
Te-am aşteptat mereu pe tine
Să mă salvez de unde-am fost
Trădat de clipe-adulterine.

N-aș vrea să fiu ce-am fost cândva,
Când de iubire mi-era sete
Și căutam un țel, ceva
Prin biblie citind versete.

- Am fost cândva un adăpost
În care negurile sorţii
Cu iz de îndoieli, anost,
Alunecau pe drumul morţii.

Am vrut să plec definitiv
Din cercul ce-nchidea ermetic
Un suflet mult prea emotiv,
Dar te-am găsit şi alfabetic

Ne-am suprapus într-un poem,
Identici ca şi cum destinul
Cu magnitudini de blestem
Reîntrupa din noi seninul.

Ioan Grigoraș &amp; Liliana Trif