Un gând primăvăratec, drept solie, a tot bătut la ușa unui vis Și a cerut destinului să-i fie prolog la tot ce astăzi nu e scris. Nu este specialist în reparații, în a lipi ce soarta-a depărtat. E doar un antidot la complicații la tot ce în iubire am ratat. Cu lacrimi el va unge angrenaje gripate într-un ceas abrutizant, când viața s-a rănit in derapaje și-n căzături pe drumul delirant. De va roti a sufletului coardă să repornească ceasul reparat, Vom depăși a timpului placardă ce sensuri și destine a schimbat. Eu am găsit a zeilor pepită A nemuririi clipă ți-o dedic. O înserez pe-a timpului orbită dând ceasului puterea unui “tic”. De vei primi a dragostei maree, speranța o vei prinde în cristac, Iar clipa îți va fi o epopee dând ceasului puterea unui “tac”. Să crezi în a iubirii anastază Pornită din tic-tac-ul sacadat, Iar lumea într-o nouă ipostază Va urmări cadranul regradat. Când va vedea un punct al nemuririi înlocuind egale divizări, Atunci va înțelege legea firii că tu ești Absolutul unei stări.
sâmbătă, 31 mai 2025