Ceasul

În liniște, îți bate în perete,
Ceasul rămas în clipele de veghe.
Încearcă, încet, să-ți lase o minută,
Să poți să-ți spovedești din suferință.

Îți cântă-ncet tic-tac-urile toate,
În încercarea de-a te ține aproape
Atât cât ai nevoie să repari
Clipa cea mare, cand te-ndrepți spre rai.

Îți lasă o portiță să mai poți
Să-ți descarci sufletul rănit de toți.
Îți lasă o fereastră întredeschisă
Să mai ai timp de ultima dorință.

Îți lasă o minută de-mpăcare
Cu cei iubiți, dacă-i mai ai, pe care
Durerea te-a făcut ca să-i alungi,
Cei dragi, ce stau și plâng, la uși ascunși.

Și bate ceasu-ncet cu întristare
Și bate ceasul tău și fiecare,
Știe că-n ultima bătaie stinsă,
Stă, omule și clipa cea din urmă.

Stă ultima suflare ce o dai
Pe acest pământ, în drumul tău spre rai.
Nu te-ntrista, plecarea era scrisă,
Așa cum scris-a fost și suferința.

Te-ai dus acum și ceasul încă bate,
Mai sunt și alții așteptând în noapte.
Se sting în suferință sau în pace
Și numai ceasul știe cand, dar tace !