La ceasul zorilor de dimineață, Iuziile pier, vin raze să ne aline, Din vise ne trezim la viață, Dând sens dorințelor divine. Dansează-n jur, căutătoare, Lumini și raze de speranță, Trimise din Înalt, de soare, Spre a da lumii siguranță. Cortina se înalță deodată Când iese soarele din mare, Și totul are dintr-odată, Doar interes și provocare. Decorul timpului prezent, Cu foc este dictat de cifra doi, Iubirea este pusă sub accent, Nu este timp de al lumii noroi. Pe al vieții val, ducem o luptă, Cu visele ce vrem să le-mplinim, Iar dacă panta este prea abruptă, O biruim, doar pentru că iubim. Se lasă seara după fierbinte-amiază Și soarele se-ndreaptă spre amurg, Deodată zilele se micșorează Și ceasuri se topesc... și curg. Eternizat de-ar fi al nostru soare, I-am face verii un abonament Și am reveni din timpuri viitoare, Doar să trăim vara la prezent.
sâmbătă, 31 mai 2025