Ceaţa

Zori de ziuă ,dimineaţa. 
Cade ceaţa peste sat, 
Aburindu-i geana,faţa, 
Prefăcându-l în regat. 

Pare tristă ,neguroasă, 
Din cer se coboar-a gale, 
Mlajă tandră,lin se lasă, 
Peste glie ,peste vale. 

Se-npleteste printre case, 
Peste dealuri,prin păduri, 
Un fior viu de mătase 
Izvorând din nouri şuri. 

Parcă-i ziua, parcă-i noapte, 
Totu-n jur-i atât de sobru , 
Nu se-aud ale ei şoapte , 
Dar învăluie tot codru. 

Cuprinzând vag tot întinsul, 
Dintr-o zare pân în alta. 
Numai soarele aprinsul, 
Poate să-i închidă poartă. 

© Versuri Liuba Sârbu 2014.02.23