O codiţă la un gând, un zâmbet întors pe-o parte, o curbă a lui Gauss răsturnată pe un rând... o paranteză alunecată, uşor desperecheată, o arcuire mică după un cuvânt... un cântec de greiere într-o iarbă îndoită, o lună nouă spre pământ păcălită... virgula nu se cere, ci ea vine, dacă vine, din scrisuri din stele şi nu separă, ci uneşte ideile-ntre ele.