De aş avea putere-n mâna dreaptă Să-i ţin de ceafă, ţi i-aş altoi Cu stânga până ce m-aş răcori Fără regret, pentru această faptă; Le-aş da la ochi pân’ dudele s-or coace, Şi dinţii le-aş zbura, şi trei măsele, Ca sâmburii pe-asfalt, de corcodele, Iar nasul, zărzărea din pumni le-aş face; Şi-n timp ce le-aş servi, cu mult nesaţ, Castane repetate-n scăfârlie, I-aş îndopa cu Dero, sau leşie, Să n-aibe greţuri de la găinaţ, I-aş pune-apoi, pe rând, cu-n polonic, Să-nghită numai pere mălăieţe Şi piersici scofâlcite de prin pieţe, Dând foc uşor de tot la alambic, Ca-n miez de noapte, fără stele, Lună, Să-i fierb natur, la piele, în chiloţi, Să înţeleagă,-ai dracului de hoţi, Că ţuica se mai face şi din prună! Valeriu Cercel
sâmbătă, 31 mai 2025