Cer vrăjit Lângă ochii tăi, sclipire. Te privesc şi mi-amintesc, cât se poate de firesc, de un înger din lumină, cu aripa sa cea fină, care-n noapte ne mângâie, cu mirosul de tămâie şi cu şoapte de iubire. Lângă fruntea ta, lumină. Preţ de-o clipă rătăcită, cât să capăt fericită lacrimi calde-n colţ de gene, care se preling, alene, pe obraji şi printre buze, pe dantele de pe bluze, şade pacea, cea senină. Lângă ochii tăi, sclipire, dintr-un cer vrăjit, trăire.
sâmbătă, 31 mai 2025