Trăiam să-ți scriu poeme și să le smulg din clipă, Sondam în sentimente, tot ce era ascuns, Dar toate-acele vremuri, au devenit risipă - Oricum o poezie, nu este de ajuns. Îl recitam pe Pușkin, pe Byron și pe Blok, Ca într-o piesă tristă, pe-o scenă oarecare. Apusul de jăratic, ca-n urma unui foc, Ne conducea molatic, pe ultima cărare. Și-acum... Aproape tragic, valoarea lor, dispare. Ascult în întuneric, concerte de pian. Beau cu poeții lumii, recit din fiecare, Și-apusul de jăratic, îl văd bacovian. Acuma, nici Ovidiu, nu-mi pare că-i poet, Ci doar un vin din lacrimi, pe care-l beau încet.
sâmbătă, 31 mai 2025