Dunia Pălăngeanu Cerul este plin de îngeri Mă tem ,Doamne,de-ntuneric și de boală-n zori și frig, de tot ce-i perfid și aspru și-n genunchi spre ceruri strig. Mă tem de grădini sub gheață de câmpul pustiu și gol, de pasărea cu cioc vânăt care ne tot dă ocol. Milă mi-e de cuiburi goale de case scrâșnind zăvorul, de bătrânii-nchiși în casă lăsând întristat pridvorul. Mi-e milă de satul singur și de burgul părăsit, de tăcerea ce cuprinde vrejul vieții înverzit. Și mă rog,Doamne,cu lacrimi cerul este plin de îngeri ce poartă pe albe aripi ale mele triste plângeri.
sâmbătă, 31 mai 2025