Mă doare cerul ce se-agaţă uneori Cu disperare-n colţuri reci de meteori, E inutil să-ncerc, doar să-l ating, Temându-mă că, din iubire, am să-l sting, Nerăbdatoare şi stângace precum sunt, Am să rodesc ȋn bezna sa lângă cuvânt, Şi-am să-i ȋngheţ promisiunile pe-o stea, Să mă salvez de inălţimea sa când va cădea, Căci astăzi ard podelele pe care stau, Strivită de emoţiile ce mă dau Cu-atâta uşurinţă pradă, lui – Ibovnic cer pe care nu-ndrăznesc să-l sui…
sâmbătă, 31 mai 2025