Cerul tăcut Mi-am întrebat cerul, despre albastrul deschis, seninul acela, ce-mi intră în suflet iar cerul tăcut, pelerin indecis, şiroaie de ploi îmi aşterne în umblet. I-am spus despre noi, că-l iubim fără nori, dar parcă din contră, mai tulburi sunt ei iar ploile toate, legate cu sfori plutesc peste noi şi peste alei. De vorbă nu-l ţin, îi şoptesc să-mi aducă albastrul curat la care mă rog, că altfel, toţi crinii cei albi se usucă şi-mi creşte-n grădină mărar slăbănog!
sâmbătă, 31 mai 2025