Cerul timpului meu

Nepotolit de dragoste
în datini,
am drumuit sublimul
veşnic bătăios;
de-acum, mă pot numi
drept orizont de patimi,
năucit în cânt,
de sus şi până jos.

Din mine fiecare fibră
are un răsunet,
fiecare vorbă
are-o rezonanţă sonoră;
cerul timpului meu
răzvrătit de tunet,
e siniliu de dor,
vibrând adânc în oră.

Sufleţele
te înaltă distins cariatidă,
cu ierburi în tălpi,
cu pletele în stele;
de soare
arşiţa iubirilor avidă,
va linişti, mirifică,
căutările mele.