Cheia

Un ţinut al tăcerii e casa pustie 

Pe ziduri prea şterse se scurge o clipă

Iar îngerul trist îşi coase-o aripă

Să poată zbura din nou spre vecie .

E-atâta-ntuneric , doar luna zâmbeşte 

Din vremi ancestrale pe cerul opac 

Şi-n mediul ostil nu ştiu ce să fac 

Să plec din coşmar...dar cheia nu este.

5.05.2015