Te scoală iubito! Şi vino, frumoaso! E vremea cântării! Un sfânt început, Căci ploaia şi iarna, de-acum au trecut Şi viile-şi dau iar, mirosul tăcut! Te scoală iubito! Şi vino, frumoaso! Se pârguiesc de-acum, roade-n smochin! Cu glasul tău dulce şi faţa de crini, Vino iubito! Te-aştept în Grădini! Te scoală iubito! Şi vino, frumoaso! În casa de-ospăţ te voi duce, atunci, Cu turte de struguri, cu merele dulci Hrănită vei fi! Pe-al Meu Braţ să te culci! O! Porumbiţo! Arată-Mi azi faţa... Şi glasul tău dulce, o!,Fă-mă s-ascult! Până în ziua când sfânt, Dimineaţa Se-arată din cer, peste-ntregul pământ! Te scoală iubito! Şi vino, frumoaso! Iubitul tău vine! Mai e doar puţin! Mai cântă, mai plânge! Din văi de suspin, Voi duce Mireasa la Tatăl Divin! -dupa Cantarea Cantarilor)